Dezvoltarea fibrei de oțel

Dec 06, 2024

Lăsaţi un mesaj

Istoria fibrei de oțel poate fi urmărită până la 200 î.Hr., când oamenii au folosit părul de animale sau paiele vegetale pentru a consolida stilourile pentru animale. Cercetarea și aplicarea betonului din fibre de oțel au apărut în jurul anului 1900 și a fost folosită pentru prima dată în 1940 pentru a consolida pistele aeroportului cu fibre drepte din oțel. În 1960, a fost introdusă fibra de oțel din oțel. În 1970, Bekaert a inventat fibre de oțel cu cârlige la ambele capete pentru a îmbunătăți rezistența legăturii cu beton. În 1974, Bekaert a inventat rândurile adezive solubile în apă ale fibrelor de sârmă de oțel Jamix® 3D pentru a îmbunătăți dispersia fibrelor de oțel.

Dezvoltarea fibrei de oțel
Aplicare timpurie: în 200 î.Hr., oamenii au folosit părul de animale sau paiele vegetale pentru a consolida stilourile pentru animale.

Start modern al aplicației: În jurul anului 1900, a început cercetarea și aplicarea betonului din fibră de oțel și a fost folosită pentru prima dată în 1940 pentru a consolida pistele aeroportului cu fibre drepte din oțel.
‌ Inovație tehnică‌: În 1960, a fost introdusă fibra de oțel din oțel; În 1970, Bekaert a inventat fibra de oțel cu cârlige la ambele capete; În 1974, Bekaert a inventat fibra de sârmă de oțel Jamix® 3D, care este legată în rânduri cu lipici solubil în apă.
‌Standardizare și producție pe scară largă‌: În anii '70, țara mea a început să studieze fibrele metalice. Începând cu anii 1980, fibrele de oțel au fost utilizate pe scară largă în multe proiecte concrete, cum ar fi drumuri, poduri și tuneluri.
Zonele de aplicare ale fibrelor de oțel
Fibrele de oțel sunt utilizate pe scară largă în proiecte de infrastructură, cum ar fi podele industriale, metrou, tuneluri, componente structurale, produse de ciment și proiecte de conservare a apei. Datorită prezenței fibrelor de oțel, rezistența la îndoire și rezistența la oboseală a betonului sunt îmbunătățite semnificativ, oferindu -i o ductilitate bună și capacitatea de a controla fisurile, astfel încât este utilizată pe scară largă în materialele cheie de susținere.